Consultanta Fiscala Consultanta Fiscala si legislatie in domeniu

Înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor fizice

ersoanele impozabile în sensul TVA

Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestor activităţi.

În sensul taxei pe valoarea adăugată, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. Constituie activitate economică şi exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate

Atenţie! Nu acţionează de o manieră independentă angajaţii sau oricare alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncă sau prin orice alte instrumente juridice care creează un raport angajator/angajat în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, remunerarea sau alte obligaţii ale angajatorului.

Categorii de persoane fizice care intră sub incidenţa TVA

Persoane impozabile în sensul TVA pot fi :

- persoanele fizice care nu au devenit deja persoane impozabile pentru alte activităţi şi care realizează o activitate economică din exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, dacă acţionează ca atare, de o manieră independentă, şi activitatea respectivă este desfăşurată în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate;

Important! Persoanele fizice nu realizează o activitate economică în sfera de aplicare a taxei atunci când obţin venituri din vânzarea locuinţelor proprietate personală sau a altor bunuri care au fost folosite de către acestea pentru scopuri personale;

- persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente, precum: venituri comerciale, venituri din profesii libere şi venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente, dacă nu sunt scutite de TVA conform art. 141 din Codul Fiscal (CF).

Veniturile comerciale reprezintă veniturile din fapte de comerţ ale contribuabililor, din prestări de servicii, precum şi din practicarea unei meserii.

Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare , arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.

Atenţie! Veniturile obţinute de persoanele impozabile din exercitarea unei profesii libere intră sub incidenţa TVA dacă nu reprezintă activităţi scutite conform art. 141 din CF.

Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea.

Important! Cesiunea bunurilor necorporale, indiferent dacă acestea fac sau nu obiectul unui drept de proprietate , cum sunt: transferul şi/sau cesiunea drepturilor de autor, brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare, reprezintă o prestare de servicii în sensul TVA;

- veniturile din cedarea folosinţei bunurilor dacă se exercită opţiunea de taxare a operaţiunilor;

- veniturile din activităţi agricole.

Obligativitatea solicitării codului de TVA

Persoanele impozabile au obligaţia să solicite atribuirea codului de înregistrare în scopuri de TVA dacă în cursul unui an calendaristic ating sau depăşesc plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1) din CF, respectiv 35.000 euro, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care au atins sau au depăşit acest plafon.

Important! Echivalentul în lei al plafonului de 35.000 euro se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării (3,3817 lei) şi reprezintă 119.000 lei.

Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire se determină proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare şi până la sfârşitul anului, fracţiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă (35.000 euro: 12 x nr.de luni de funcţionare).

Formulare utilizate pentru înregistrarea în scopuri de TVA

Persoanele fizice care desfăşoară activităţi independente şi profesii libere depun pentru înregistrarea în scopuri de TVA, formularul „Declaraţie de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau execită profesii libere (070)”, cod M.F.P. 14.13.01.10.11/5.

Persoanele fizice române care realizează o activitate economică în sfera TVA depun pentru înregistrarea în scopuri de TVA în cazul depăşirii plafonului de scutire, "Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţie de menţiuni pentru persoane fizice române (020), cod M.F.P. 14.13.01.10.11/2”.

Declaraţiile se depun direct sau prin împuternicit/reprezentant legal/reprezentant fiscal, la registratura organului fiscal competent ori la poştă, prin scrisoare recomandată, la termenele stabilite de legislaţia în vigoare.

Organul fiscal competent este:

- pentru contribuabilii care se înregistrează direct, prin împuternicit sau reprezentant legal, organul fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal contribuabilul;

- pentru contribuabilii care se înregistrează prin reprezentant fiscal, organul fiscal competent pentru administrarea persoanei impozabile care are calitatea de reprezentant fiscal.

Codul de înregistrare în scopuri de TVA este valabil începând cu:

- prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită înregistrarea în cazul depăşirii plafonului de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1) din CF;

Codul de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit conform art. 153 are prefixul “RO”, conform Standardului internaţional ISO 3166 - alpha 2.

Contribuabilii înregistraţi în scopuri de TVA conform art. 153 vor comunica codul de înregistrare în scopuri de TVA tuturor furnizorilor/prestatorilor sau clienţilor.

La data solicitării înregistrării în scopuri de TVA în situaţia depăşirii plafonului de scutire contribuabilii vor solicita organului fiscal competent şi înscrierea în Registrul operatorilor intracomunitari dacă intenţionează să efectueze una sau mai multe operaţiuni intracomunitare, respectiv livrări şi achiziţii intracomunitare de bunuri, prestări şi achiziţii intracomunitare de servicii.

Anularea codului de înregistrare în scopuri de TVA

Contribuabilii înregistraţi în scopuri de TVA şi care, ulterior înregistrării respective, desfăşoară exclusiv operaţiuni ce nu dau dreptul la deducere vor solicita anularea înregistrării în termen de 15 zile de la încheierea lunii în care se desfăşoară exclusiv operaţiuni fără drept de deducere.

Contribuabilii înregistraţi în scopuri de TVA care îşi încetează activitatea economică vor solicita anularea înregistrării în scopuri de TVA în termen de 15 zile de la data documentelor ce evidenţiază acest fapt.

De asemenea, organele fiscale competente pot anula din oficiu înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA în cazul persoanelor impozabile care figurează în lista contribuabililor declaraţi inactivi, precum şi a persoanelor impozabile în inactivitate temporară, înscrisă în registrul comerţului, potrivit legii.

Atenţie! Anularea înregistrării în scopuri de TVA a unei persoane nu o exonerează de răspunderea care îi revine pentru orice acţiune anterioară datei anulării şi de obligaţia de a solicita înregistrarea în condiţiile prezentate mai sus.

Procedura aplicabilă în situaţia înregistrării cu întârziere sau neînregistrării în scopuri de TVA

Dacă persoana impozabilă a atins sau a depăşit plafonul de scutire şi nu a solicitat înregistrarea, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:

- în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele de inspecţie fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din CF, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din CF, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea şi data identificării nerespectării prevederilor legale

- în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din CF, organele de control vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din CF, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege şi data la care a fost înregistrată.
*
Baza legală: art. 127, 152, 153, 154 şi 158 indice 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, pct.3, 62, 66 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare, Ordinul ministrului Finanţelor nr. 262/2007 pentru aprobarea formularelor de înregistrare fiscală a contribuabililor.


sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-03-28 19:54 | TVA | Trackback 0 comentarii

Venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal

Obligaţie, definiţii termeni

Contribuabilul obligat la plata impozitului este persoana din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele acestuia: vânzătorul, credirentierul, transmiţătorul în cazul contractului de întreţinere, al actului de dare în plată, al contractului de tranzacţie etc., cu excepţia transferului prin donaţie.

În contractele de schimb imobiliar calitatea de contribuabil o au toţi copermutanţii, coschimbaşii, cu excepţia schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, situaţie în care calitatea de contribuabil o are numai proprietarul bunului imobil.

În cazul transferului dreptului de proprietate prin donaţie, calitatea de contribuabil revine donatarului (prin donatar se înţelege persoana care prin efectul unui contract de donaţie dobândeşte de la altă persoană, numită donator, dreptul de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate ). Contribuabil este şi persoana fizică din patrimoniul căreia se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia cu titlu de aport la capitalul social.

Excepţie. În cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauza de moarte, prin succesiune legală sau testamentară, calitatea de contribuabil revine moştenitorilor legali sau testamentari, precum şi legatarilor cu titlu particular.

Prin credirentier se înţelege partea contractantă în contractul de rentă viageră care este îndreptăţită să pretindă şi să primească renta viageră de la debirentier.

Contractul de rentă viageră este contractul prin care debirentierul se obligă să plătească periodic o sumă credirentierului.

Prin coschimbaşi, copermutanţi se înţelege oricare dintre părţi în cazul unui contract de schimb.

Obiectul transferului dreptului de proprietate

Prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înţelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donaţie, rentă viageră, întreţinere, schimb, dare în plată, tranzacţie, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătoreşti şi altele asemenea. Intră sub incidenţa acestor operaţiuni:

- construcţiile de orice fel prin care se înţelege: construcţii cu destinaţia de locuinţă; construcţii cu destinaţia de spaţii comerciale; construcţii industriale, hale de producţie, sedii administrative, platforme industriale, garaje, parcări; orice construcţie sau amenajare subterană ori supraterană cu caracter permanent, pentru a cărei edificare este necesară autorizaţia de construcţie în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- terenul aferent construcţiilor: terenuri-curţi, construcţii şi anexele acestora, conform titlului de proprietate, identificate printr-un identificator unic - numărul cadastral - sau care constituie un singur corp funciar;

- terenurile de orice fel, fără construcţii: reprezintă terenurile situate în intravilan sau extravilan, indiferent de categoria de folosinţă, cum ar fi: curţi, grădini, arabil, păşune, fâneaţă, teren forestier, vii, livezi şi altele asemenea pe care nu sunt amplasate construcţii şi nu pot fi încadrate în categoria terenurilor aferente construcţiilor.

Cote de impunere

Pentru construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii, dobândite într-un termen de până la 3 ani inclusiv, impozitul datorat este în cotă de 3% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; iar în cazul construcţiile de orice fel cu terenurile aferente acestora, precum şi pentru terenurile de orice fel fără construcţii cu valori mai mari de 200.000 lei, impozitul este de 6.000 lei + 2% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.

Pentru imobilele descrise mai sus, dobândite la o dată mai mare de 3 ani, impozitul datorat este în cotă de 2% până la valoarea de 200.000 lei inclusiv; iar pentru valorile mai mari de 200.000 lei, impozitul este de 4.000 lei + 1% calculat la valoarea ce depăşeşte 200.000 lei inclusiv.

Termenul de plată

Data de la care începe să curgă termenul de plată a impozitului este data dobândirii, care poate fi:

- pentru construcţiile noi şi terenul aferent acestora, termenul curge de la data încheierii procesului-verbal de recepţie finală, în condiţiile prevăzute de lege;

- pentru construcţiile neterminate şi terenul aferent acestora, termenul se calculează de la data dobândirii dreptului de proprietate sau dezmembrămintelor sale asupra terenului;

- pentru imobilele dobândite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar: Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii este considerată data validării, prin hotărârea comisiei judeţene de aplicare a legilor de mai sus, a propunerilor făcute de comisiile locale de aplicare a acestor legi. Numărul şi data hotărârii sunt înscrise în adeverinţele eliberate de comisiile locale fiecărui solicitant îndreptăţit la restituire ori constituire;

- pentru imobilele atribuite, restituite, retrocedate etc. în baza legilor: Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, data dobândirii este considerată data emiterii actului administrativ, respectiv ordinul prefectului, dispoziţia de restituire sau orice alt act administrativ în materie;

- în cazul în care foştii proprietari sau moştenitorii acestora au dobândit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească, data dobândirii este considerată data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti;

- pentru imobilele dobândite cu titlu de uzucapiune, constatat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, data dobândirii este considerată data la care a început să curgă termenul de uzucapiune;

- în cazul înstrăinării unor imobile rezultate din dezmembrarea, respectiv dezlipirea unui imobil, data dobândirii acestor imobile este data dobândirii imobilului iniţial care a fost supus dezlipirii, respectiv dezmembrării;

- în cazul înstrăinării terenurilor alipite şi ulterior dezmembrate, respectiv dezlipite, data dobândirii este considerată data la care a fost dobândit imobilul cu suprafaţa cea mai mare din operaţia de alipire;

- în cazul înstrăinării unor imobile rezultate din alipirea unora dobândite la date diferite, impozitul se va calcula în funcţie de data dobândirii parcelei cu suprafaţa cea mai mare;

- în cazul în care parcelele alipite au suprafeţele egale, data dobândirii este considerată data la care a fost dobândită ultima parcelă;

- în cazul schimbului, data dobândirii imobilelor care fac obiectul schimbului va fi data la care fiecare copermutant, respectiv coschimbaş, a dobândit proprietatea.

Excepţii de la plata impozitului

Nu se datorează impozit la:

- dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel, prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor speciale (Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi orice alte acte normative cu caracter reparatoriu);

- dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donaţie între rude şi afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum şi între soţi;

- transmiterea dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia pentru proprietăţile imobiliare din patrimoniul afacerii, acestea fiind incluse în categoriile de venituri pentru care venitul net anual se determină pe baza contabilităţii în partidă simplă;

- în cazul partajului judiciar sau voluntar.

Dovada calităţii de soţ, rudă sau afin se face cu acte de stare civilă.

Atenţie! Nu constituie transfer impozabil constatarea prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă a dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii.

Uzucapiunea reprezintă modul de dobândire a proprietăţii sau a altor drepturi reale asupra unui bun prin posedarea neîntreruptă a bunului într-un interval de timp fixat de lege.

Important! Nu se datorează impozit pentru transmisiunea dreptului de proprietate şi a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moştenire dacă succesiunea este dezbătută şi finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. (În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moştenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale).

Procedura de calcul

Impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale.

În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate.

În cazul proprietăţilor imobiliare transferate cu titlu de aport la capitalul social, valoarea la care se va stabili impozitul este aceea din actul prin care s-a realizat aducerea bunului imobil ca aport în natura la capitalul social.

La schimb imobiliar, impozitul se calculează la valoarea fiecăreia din proprietăţile imobiliare transmise.

În cazul schimbului unui bun imobil, proprietate imobiliară, cu un bun mobil, impozitul se calculează la valoarea bunului imobil, calitatea de contribuabil fiind a persoanei fizice care transmite proprietatea imobiliară.

Obligaţiile notarilor publici

Camerele Notarilor Publici vor actualiza cel puţin o dată pe an expertizele privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, care vor fi comunicate la direcţiile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.

Impozitul se va calcula şi se va încasa de notarul public pe chitanţă sau bon fiscal înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii.

Impozitul poate fi plătit de către contribuabil la notar fie în numerar, la sediul biroului notarului public, fie prin virament bancar , într-un cont al biroului notarial. În cazul plăţii impozitului prin virament bancar, dovada achitării se face cu ordinul de plată.

Documentul de plată a impozitului de către contribuabil se va menţiona în încheierea de autentificare, respectiv în încheierea de finalizare a procedurii succesorale şi în certificatul de moştenitor.

Obligaţiile organelor fiscale

În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent.

Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile comunică organului fiscal din raza teritorială a instanţei de fond, hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii.

Dacă la primirea documentaţiei transmise de instanţele judecătoreşti se constată diferenţe care conduc la modificarea bazei de impunere, organul fiscal de domiciliu al contribuabilului obligat la plata impozitului emite o decizie de impunere, conform procedurii legale.

Baza de calcul a impozitului datorat este cea stabilită potrivit hotărârii judecătoreşti sau documentaţiei aferente hotărârii, în situaţia în care acestea includ valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii, respectiv expertiza privind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului.

În cazul în care în hotărârea judecătorească nu este precizată valoarea imobilului stabilită de un expert autorizat în condiţiile legii sau în documentaţia aferentă hotărârii nu este cuprinsă expertiza privind stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, baza de calcul a impozitului se va stabili pe baza expertizelor privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile.

Important! Organul fiscal poate stabili impozitul datorat, la solicitarea contribuabilului, pe baza documentaţiei prezentate de acesta, în situaţia în care instanţele judecătoreşti nu transmit în termenul legal documentaţia prevăzută de lege.

Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moştenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti şi a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de Carte Funciară vor verifica îndeplinirea obligaţiei de plată a impozitului prevăzut mai sus şi, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.

Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească, contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului.

În cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalităţi decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului şi emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentaţiei aferente transferului.

Obligaţii declarative

Impozitul calculat şi încasat de notarii publici se declară prin formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat” la secţiunea - Bugetul de stat (fără cont unic) - la rândul 28 „Impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal” şi se virează integral la bugetul de stat, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. Odată cu formularului 100 se depune şi ,,Borderoul privind distribuirea către unităţile administrativ-teritoriale a sumelor reprezentând impozit pe venitul din transferurile proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal”. Acest impozit se distribuie de unităţile de trezorerie din cadrul administraţiilor finanţelor publice teritoriale în raza cărora sunt înregistrate birourile notariale, astfel:

- 50% la bugetul general consolidat al statului;

- 50% la bugetul unităţilor administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării.

Notarii publici au obligaţia să depună semestrial, în format electronic, pe suport magnetic sau optic, însoţit de formatul hârtie, semnat şi ştampilat conform legi, formularul 208 „Declaraţie informativă privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal” până la data de 25 a lunii următoare încheierii fiecărui semestru, la organul fiscal teritorial în raza căruia sunt înregistraţi.

Formatul electronic al declaraţiilor se obţine prin folosirea programului de asistenţă elaborat de MFP, care este pus la dispoziţia notarilor publici gratuit de unităţile fiscale sau poate fi descărcat de pe websiteurile:

- Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de la adresa www.anaf.ro, categoria Asistenţă Contribuabil/Programe Utile/Declaraţii fiscale;

- DGFP Vâlcea - www.finantevalcea.ro, categoria Descărcare declaraţii fiscale, subcategoria Declaraţii fiscale.

*
Baza legală: art. 77 indice 1-3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare; pct. 151 indice 2-7 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003; Ordinul ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 1.706 şi ministrului Justiţiei nr. 1.889/C din 30 mai 2008 privind aprobarea procedurilor de stabilire, plată şi rectificare a impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal şi a modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la Titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-03-28 19:51 | Impozite | Trackback 0 comentarii

Deductibilitatea unor cheltuieli la calculul impozitului pe venit

Generalităţi

Venitul net anual rezultat din activităţi independente, determinat pe baza contabilităţii în partidă simplă potrivit Codului Fiscal, se stabileşte ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile conform datelor contabile.

Pentru a putea fi deduse, cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor trebuie sa fie efectuate în cadrul activităţilor desfăşurate în scopul realizării venitului; să corespundă unor cheltuieli efective şi să fie justificate cu documente; să fie cuprinse în cheltuielile exerciţiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite; să respecte regulile privind amortizarea.

Cheltuieli deductibile

Sunt cheltuieli deductibile:

- cheltuielile cu achiziţionarea de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar şi mărfuri;

- cheltuielile cu lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, precum şi cele efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrări şi prestarea de servicii pentru clienţi;

- chiria aferentă spaţiului în care se desfăşoară activitatea, cea aferentă utilajelor şi altor instalaţii utilizate în desfăşurarea activităţii, în baza unui contract de închiriere;

- dobânzile aferente creditelor bancare şi cheltuielile cu comisioanele şi cu alte servicii bancare;

- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizările corporale şi necorporale, inclusiv pentru stocurile deţinute, precum şi primele de asigurare pentru asigurarea de risc profesional potrivit legii;

- cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal, când acestea reprezintă garanţie bancară pentru creditele utilizate în desfăşurarea activităţii independente a contribuabilului;

- cheltuielile poştale şi taxele de telecomunicaţii, cu energia şi apa;

- cheltuielile cu transportul de bunuri şi de persoane;

- cheltuieli de natură salarială şi cele reprezentând contribuţiile pentru asigurările sociale, pentru constituirea Fondului pentru plata ajutorului de şomaj, pentru asigurările sociale de sănătate, pentru accidente de muncă şi boli profesionale , precum şi alte contribuţii obligatorii pentru contribuabil şi angajaţii acestuia;

- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;

- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementările Titlului II din Codul Fiscal, precum şi valoarea rămasă neamortizată a bunurilor şi drepturilor amortizabile înstrăinate, determinată prin deducerea din preţul de cumpărare a amortizării incluse pe costuri în cursul exploatării şi limitată la nivelul venitului realizat din înstrăinare;

- cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în cazul contractelor de leasing operaţional, respectiv cheltuielile cu amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate cu prevederile privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing;

- cheltuielile cu pregătirea profesională pentru contribuabili şi salariaţii lor;

- cheltuielile cu funcţionarea şi întreţinerea, aferente bunurilor care fac obiectul unui contract de comodat, potrivit înţelegerii din contract, pentru partea aferentă utilizării în scopul afacerii;

- cheltuielile de reclamă şi publicitate care reprezintă cheltuieli efectuate pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în baza unui contract scris, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama şi publicitatea se efectuează prin mijloace proprii. Se includ în categoria cheltuielilor de reclamă şi publicitate şi bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor şi demonstraţii la punctele de vânzare, precum şi alte bunuri acordate cu scopul stimulării vânzărilor şi alte cheltuieli efectuate în scopul realizării veniturilor.

Începând cu 1 ianuarie 2010 sunt, de asemenea, cheltuieli deductibile şi cele efectuate pentru întreţinerea şi funcţionarea spaţiilor folosite pentru desfăşurarea afacerilor chiar dacă documentele sunt emise pe numele proprietarului, şi nu pe numele contribuabilului.

Cheltuieli cu deductibilitate limitată

Sunt deductibile limitat:

- cheltuielile de sponsorizare, mecenat, precum şi pentru acordarea de burse private, efectuate conform legii, în limita unei cote de 5% din baza de calcul.

- cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, trataţii şi mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii, în limita unei cote de 2% din baza de calcul;

- cheltuieli reprezentând cotizaţii plătite asociaţiilor profesionale şi contribuţii profesionale obligatorii plătite organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii şi datorate potrivit legii;

- cheltuielile cu indemnizaţia de delegare şi detaşare în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

- cheltuielile sociale, în limita sumei obţinute prin aplicarea unei cote de până la 2% la fondul de salarii realizat anual şi acordate pentru salariaţii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă, sub forma: ajutoarelor de înmormântare, ajutoarelor pentru pierderi produse în gospodăriile proprii ca urmare a calamităţilor naturale, ajutoarelor pentru bolile grave sau incurabile, inclusiv proteze, ajutoarelor pentru naştere, tichetelor de creşă acordate de angajator în conformitate cu legislaţia în vigoare, cadourilor pentru copiii minori ai salariaţilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii transportului la şi de la locul de muncă al salariatului, costului prestaţiilor pentru tratament şi odihnă, inclusiv transportul, pentru salariaţii proprii şi membrii de familie ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai angajaţilor cu ocazia Paştelui, zilei de 1 iunie, Crăciunului şi a sărbătorilor similare ale altor culte religioase , precum şi cadourile oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în măsura în care valoarea cadoului oferit fiecărei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depăşeşte 150 lei;

- pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevăzute de actele normative în materie;

- cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii, precum şi cele reprezentând tichetele de vacanţă acordate de angajatori, potrivit legii;

- contribuţiile efectuate în numele angajaţilor la fonduri de pensii facultative, în conformitate cu legislaţia în vigoare, în limita echivalentului în lei a 400 euro anual pentru o persoană;

- prima de asigurare voluntară de sănătate, conform legii, în limita echivalentului în lei a 250 euro anual pentru o persoană;

Atenţie! Limita echivalentului în euro a acestor contribuţii se transformă în lei la cursul mediu anual comunicat de Banca Naţională a României.

- cheltuielile efectuate atât pentru activitatea independentă, cât şi în scopul personal al contribuabilului sau asociaţilor sunt deductibile numai pentru partea de cheltuială care este aferentă activităţii independente;

- dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice şi juridice, altele decât instituţiile care desfăşoară activitatea de creditare cu titlu profesional, utilizate în desfăşurarea activităţii, pe baza contractului încheiat între părţi, în limita nivelului dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României;

- cotizaţii plătite la asociaţiile profesionale în limita a 2% din baza de calcul care se determină ca diferenţă între venitul brut şi cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse private, cheltuielile de protocol, cotizaţiile plătite la asociaţiile profesionale.

- cheltuielile reprezentând contribuţiile profesionale obligatorii datorate, potrivit legii, organizaţiilor profesionale din care fac parte contribuabilii, în limita a 5% din venitul brut realizat.

Cheltuieli nedeductibile

În categoria cheltuielilor nedeductibile intră:

- sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

- cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile ale căror surse se află pe teritoriul României sau în străinătate;

- impozitul pe venit datorat, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate;

- cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele menţionate mai sus;

- donaţii de orice fel;

- amenzile, confiscările, dobânzile, penalităţile de întârziere şi penalităţile datorate autorităţilor române şi străine, potrivit prevederilor legale, altele decât cele plătite conform clauzelor din contractele comerciale;

- ratele aferente creditelor angajate;

- cheltuielile privind bunurile constatate lipsă din gestiune sau degradate şi neimputabile, dacă inventarul nu este acoperit de o poliţă de asigurare;

- sumele sau valoarea bunurilor confiscate ca urmare a încălcării dispoziţiilor legale în vigoare;

- impozitul pe venit suportat de plătitorul venitului în contul beneficiarilor de venit, precum şi alte sume prevăzute prin legislaţia în vigoare.

De asemenea, în perioada 1 mai 2009 - 31 decembrie 2011, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depăşească 3.500 kg şi care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând şi scaunul şoferului, cu excepţia situaţiei în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:

1. vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenţie, reparaţii, paza şi protecţie, curierat, transport de personal la şi de la locul de desfăşurare a activităţii, precum şi vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenţi de vânzări şi de agenţi de recrutare a forţei de muncă;

2. vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plată, inclusiv pentru activitatea de taxi;

3. vehiculele utilizate pentru închirierea către alte persoane, inclusiv pentru desfăşurarea activităţii de instruire în cadrul şcolilor de şoferi.
*
Bază legală: art. 48 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927/23.12.2003; pct. 38 - 41 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112/06.02.2004.


sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-03-17 20:08 | Impozite | Trackback 0 comentarii

Corectarea documentelor fiscale

Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură

Documentul care ţine loc de factură este documentul emis pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii , în conformitate cu obligaţiile impuse de un acord sau tratat la care România este parte, care conţine cel puţin informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din CF.

Corectarea informaţiilor înscrise în facturi sau în alte documente care ţin loc de factură se efectuează astfel:
- în cazul în care documentul nu a fost transmis către beneficiar, acesta se anulează şi se emite un nou document;
- în cazul în care documentul a fost transmis beneficiarului, fie se emite un nou document care trebuie să cuprindă, pe de o parte, informaţiile din documentul iniţial, numărul şi data documentului corectat, valorile cu semnul minus, iar pe de altă parte, informaţiile şi valorile corecte, fie se emite un nou document conţinând informaţiile şi valorile corecte şi concomitent se emite un document cu valorile cu semnul minus în care se înscriu numărul şi data documentului corectat.

În situaţiile în care baza de impozitare a TVA se ajustează potrivit prevederilor prevăzute la art. 138 din CF, furnizorii de bunuri şi/sau prestatorii de servicii trebuie să emită facturi sau alte documente, cu valorile înscrise cu semnul minus, când baza de impozitare se reduce sau, după caz, fără semnul minus, dacă baza de impozitare se majorează, care vor fi transmise şi beneficiarului, cu excepţia situaţiei în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului.

Dacă o persoană impozabilă a emis facturi aplicând regimul de taxare şi ulterior intră în posesia documentelor justificative care îi dau dreptul la aplicarea unei scutiri de taxă pe valoarea adăugată prevăzute la art. 143, 144 sau 144 indice 1 din CF, aceasta poate corecta facturile emise, conform prevederilor în care documentele au fost transmise beneficiarului, aplicând regimul de scutire corespunzător operaţiunilor realizate.

Corectarea documentelor în cazul unei inspecţii fiscale

Persoanele impozabile care au fost supuse unui control fiscal şi au fost constatate şi stabilite erori în ceea ce priveşte stabilirea corectă a taxei colectate, fiind obligate la plata acestor sume în baza actului administrativ emis de autoritatea fiscală competentă, pot emite facturi de corecţie către beneficiari. Beneficiarii au drept de deducere a taxei înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 - 147 indice 1 din CF.

Organele de inspecţie fiscală vor permite deducerea taxei pe valoarea adăugată în cazul în care documentele controlate aferente achiziţiilor nu conţin toate informaţiile prevăzute la art. 155 alin. (5) din CF sau/şi acestea sunt incorecte, dacă pe perioada desfăşurării inspecţiei fiscale la beneficiar documentele respective vor fi corectate de furnizor/prestator.

Important!

Furnizorul/prestatorul are dreptul să corecteze anumite informaţii din factură care sunt obligatorii potrivit art. 155 alin. (5) din CF, care au fost omise sau înscrise eronat, dar care nu sunt de natură să modifice baza de impozitare şi/sau taxa aferentă operaţiunilor ori nu modifică regimul fiscal al operaţiunii facturate iniţial, chiar dacă a fost supus unei inspecţii fiscale. Această factură va fi ataşată facturii iniţiale, fără să genereze înregistrări în decontul de taxă al perioadei fiscale în care se operează corecţia, nici la furnizor/prestator, nici la beneficiar.

Furnizorii/prestatorii care emit facturi de corecţie după inspecţia fiscală, în conformitate cu prevederile art. 159 alin. (3) din CF, vor înscrie aceste facturi în jurnalul pentru vânzări într-o rubrică separată şi vor fi preluate, de asemenea, într-o rubrică separată din decontul de taxă, fără a avea obligaţia să colecteze taxa pe valoarea adăugată înscrisă în respectivele facturi.

Atenţie!

Pentru a evita situaţiile de abuz şi pentru a permite identificarea situaţiilor în care se emit facturi după inspecţia fiscală, în cuprinsul acestor facturi furnizorii/prestatorii vor menţiona că sunt emise după inspecţia fiscală. Beneficiarii vor avea dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată înscrise în aceste facturi în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 - 147 indice 1 din CF, taxa fiind înscrisă în rubricile din decontul de taxă aferente achiziţiilor de bunuri şi servicii. Emiterea facturilor de corecţie nu poate depăşi perioada prevăzută la art. 147 indice 1 alin. (2) din CF, respectiv 5 ani.

De reţinut!

Prevederile privind corectarea documentelor stipulate la art. 159 din CF se aplică numai de către persoanele înregistrate în scopuri de TVA în România. În cazul persoanelor care nu sunt înregistrate şi nu au obligaţia înregistrării în scopuri de TVA în România, se aplică prevederile art. 155 alin. (11) din CF.
*
Baza legală: art. 159 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 81 indice 2 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.


sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-02-28 18:26 | General | Trackback 0 comentarii

Obligaţii fiscale ale asociaţiilor de proprietari

În cazul persoanelor alese şi celor angajate cu contract de muncă

1. Potrivit prevederilor art. 55 alin. 2 lit. d) indice 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (CF), cu modificările şi completările ulterioare, remuneraţia primită de preşedintele asociaţiilor de proprietari sau de alte persoane (cenzorii), în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, sunt venituri asimilate salariilor. Pentru această categorie de persoane impozitul în cotă de 16% se determină potrivit art. 57 alin. 1, lit. b, din CF. Cotele de contribuţii datorate de angajat şi angajator (CAS - 10,5% şi 20,8%; CASS - 5,5% şi 5,2%) se calculează şi reţin acestor persoane indiferent dacă au sau nu calitatea de pensionari.

2. Pentru persoanele angajate cu contract individual de muncă se reţin toate contribuţiile datorate de angajat şi angajator, astfel: CAS - 10,5% şi 20,8%; CASS - 5,5% şi 5,2%; Şomaj - 0,5% şi 0,5% excepţie pentru pensionari; contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii - 0,85%; contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale între 0,15% şi 0,85%; fondul de garantare - 0,25%) şi impozitul pe venituri din salarii în cotă de 16%.

Atenţie! Aceste obligaţii trebuie înscrise în vectorul fiscal şi declarate în Declaraţia 112, secţiunea A sau B din Anexa 1.2.
De asemenea, asociaţia are obligaţia să depună fişele fiscale aferente anului curent până la sfârşitul lunii februarie al anului următor.

În cazul persoanelor angajate cu contracte/convenţii civile încheiate potrivit Codului Civil

1. Pentru persoanele care obţin venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului Civil şi au calitatea de pensionari se reţine de către Asociaţia de Proprietari, impozit de 10% sau 16% în funcţie de opţiune şi se virează la bugetul de stat lunar până la data de 25, inclusiv, a lunii urmă celei în care se obţin veniturile. Aceste sume se declară lunar în formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”, la rândul 10 „Impozit pe veniturile din activităţi desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor civile încheiate potrivit Codului Civil”. Nu se completează vectorul fiscal pentru această categorie de persoane.

2. Pentru alte persoane care obţin venituri din activităţi desfăşurate în baza contractelor/ convenţiilor civile încheiate potrivit Codului Civil (venituri de natură profesională) şi nu au calitatea de pensionari, există obligaţia plăţii contribuţiilor individuale de asigură sociale în cotă de 10,5% şi contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj de 0,5%, cote care se reţin la venitul brut realizat, se declară lunar în formularul 112, secţiunea C din Anexa 1.2 şi se plătesc lunar la Bugetul Asigurări Sociale de Stat până la 25 a lunii următoare realizării veniturilor.

De asemenea, pentru aceste venituri se reţine impozitul pe veniturile rezultate din activităţi profesionale desfăşurate în baza contractelor/convenţiilor încheiate potrivit Codului Civil, în cotă de 10% sau 16% în funcţie de opţiune, sume care se declară în formularul 112, la rândul 29 din Anexa 2.

Atenţie! Asociaţiile de proprietari au obligaţia să depună până la sfârşitul lunii februarie a anului următor Declaraţia 205 pentru veniturile plătite în anul curent.

Persoanele fizice care au realizat venituri au obligaţia să depună până la data de 15 mai a anului următor formularul 200 „Declaraţia privind veniturile realizate din România” pentru veniturile realizate în anul curent.

Important! Persoanele fizice care obţin astfel de venituri indiferent că sunt pensionari sau nu, au obligaţia să declare şi să plătească trimestrial contribuţia individuală în cotă de 5,5% din veniturile realizate la Casa de Asigurări de Sănătate Judeţeană.

sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-02-23 19:02 | Impozite | Trackback 0 comentarii

Măsuri de simplificare la aplicarea TVA - taxarea inversă

Operaţiunile pentru care se aplică taxarea inversă

Taxarea inversă se aplică în cazul:

- livrării de deşeuri şi materii prime secundare rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare;

- livrării de masă lemnoasă şi materiale lemnoase, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare;

- livrării de bunuri din următoarele categorii: cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine şi produse de panificaţie, astfel cum sunt stabilite prin ordin al ministrului Finanţelor Publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

- transferului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, astfel cum sunt definite la art. 3 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 13 octombrie 2003, de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, transferabile în conformitate cu art. 12 din directivă, precum şi transferul altor unităţi care pot fi utilizate de operatori în conformitate cu aceeaşi directivă.

Atenţie! Conform art. II. alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, taxarea inversă la cereale, plante tehnice, legume, fructe, carne, zahăr, făină, pâine şi produse de panificaţie se aplică începând cu a 10-a zi următoare comunicării de către Consiliul Uniunii Europene a aprobării derogării pentru aplicarea acestor prevederi, până la data de 31 decembrie 2011 .

Ministerul Finanţelor Publice va publica data comunicării de către Consiliul Uniunii Europene a aprobării derogării, pe website-ul său, la adresa www.mfinante.ro.

Procedura de aplicare a măsurilor de simplificare

Condiţia obligatorie pentru aplicarea taxării inverse este ca atât furnizorul, cât şi beneficiarul să fie înregistraţi în scopuri de TVA, conform art. 153 din CF.

Pe facturile emise pentru livrările de bunuri/prestările de servicii pentru care se aplică măsurile de simplificare, furnizorii/prestatorii nu vor înscrie taxa colectată aferentă. Beneficiarii vor determina taxa aferentă, care se va evidenţia în decontul de TVA atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă. Beneficiarii au drept de deducere a taxei în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145 - 147 indice 1 din CF.

Important! Prevederile referitoare la măsurile de simplificare se aplică numai pentru livrările de bunuri/prestările de servicii în interiorul ţării.

Prin livrări de bunuri/prestări de servicii în interiorul ţării se înţeleg operaţiunile realizate numai între persoane care sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din CF care au locul livrării sau locul prestării în România şi sunt operaţiuni taxabile în sensul TVA.

În cazul livrărilor de bunuri pentru care se aplică măsurile de simplificare prevăzute la art. 160 alin. (2) din CF, inclusiv pentru avansurile încasate, furnizorii emit facturi fără taxă şi înscriu în aceste facturi o menţiune referitoare la faptul că au aplicat taxarea inversă. Taxa se calculează de către beneficiar şi se înscrie în facturi şi în jurnalul pentru cumpărări, fiind preluată atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă. Din punct de vedere contabil, beneficiarul va efectua în cursul perioadei fiscale înregistrarea 4426 = 4427, cu suma taxei aferente.

Înregistrarea taxei de către cumpărător atât ca taxă colectată, cât şi ca taxă deductibilă în decontul de taxă este denumită autolichidarea TVA. Colectarea TVA la nivelul taxei deductibile este asimilată cu plata taxei către furnizor/prestator.

Atenţie! Persoanele impozabile cu regim mixt care sunt beneficiari ai unor achiziţii supuse taxării inverse, conform art. 160 din CF, vor deduce taxa în decontul de taxă în limitele şi în condiţiile stabilite la art. 145, 145 indice 1, 146, 147 şi 147 indice 1 din CF.

Măsuri întreprinse în situaţia neaplicării taxării inverse conform art. 160 din Codul Fiscal

În cazul neaplicării taxării inverse prevăzute de lege, organele de inspecţie fiscală vor dispune măsuri pentru obligarea furnizorilor/prestatorilor şi a beneficiarilor la corectarea operaţiunilor şi aplicarea taxării inverse.

În cadrul inspecţiei fiscale la beneficiarii operaţiunilor, organele de inspecţie fiscală vor avea în vedere obligaţia colectării TVA la momentul exigibilităţii operaţiunii, concomitent cu exercitarea dreptului de deducere.
*
Baza legală: art. 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 82 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-02-21 19:59 | TVA | Trackback 0 comentarii

Regimul special TVA pentru întreprinderile mici

Plafonul de scutire pentru întreprinderile mici

Persoana impozabilă stabilită în România a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, (119.000 lei), al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării (3,3817 lei), aplică regimul special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126 alin. (1) din Codul Fiscal (CF), respectiv livrări de bunuri şi prestări de servicii, cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b) CF.

Persoane impozabile pot fi: persoane fizice, persoane juridice, entităţi nonprofit care desfăşoară activităţi economice.

Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea scutirii de taxă este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, operaţiunile rezultate din activităţi economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operaţiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b) CF, operaţiunile scutite cu drept de deducere şi cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) şi f) CF, dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia:
- livrărilor de active fixe corporale sau necorporale, efectuate de persoana impozabilă;
- livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi.

Important! Persoana impozabilă care îndeplineşte condiţiile pentru aplicarea regimului special de scutire poate opta oricând pentru aplicarea regimului normal de taxă.

O persoană impozabilă nou-înfiinţată poate beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacă la momentul începerii activităţii economice declară o cifră de afaceri anuală estimată, sub plafonul de scutire şi nu optează pentru aplicarea regimului normal de taxare.

Pentru persoana impozabilă nou-înfiinţată care începe o activitate economică în decursul unui an calendaristic, plafonul de scutire se determină proporţional cu perioada rămasă de la înfiinţare şi până la sfârşitul anului, fracţiunea de lună considerându-se o lună calendaristică întreagă (35.000 euro: 12 x nr. de luni de funcţionare).

Obligativitatea solicitării codului de TVA

Contribuabilii au obligaţia să solicite atribuirea codului de înregistrare în scopuri de TVA dacă în cursul unui an calendaristic ating sau depăşesc plafonul de scutire, în termen de 10 zile de la sfârşitul lunii în care au atins sau au depăşit acest plafon.

Data atingerii sau depăşirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depăşit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153 CF.

Calitatea de plătitor de TVA intervine începând cu prima zi a lunii următoare celei în care persoana impozabilă solicită înregistrarea în scopuri de TVA în urma depăşirii plafonului de scutire.

Persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă în cazul depăşirii plafonului de scutire în termenul menţionat mai sus, au dreptul la ajustarea taxei deductibile aferente:
- bunurilor aflate în stoc şi serviciilor neutilizate, în momentul trecerii la regimul normal de taxare;
- activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de execuţie, aflate în proprietatea lor în momentul trecerii la regimul normal de taxă, cu condiţia, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din CF, să nu fi expirat (5 ani pentru bunurile de capital achiziţionate sau fabricate, altele decât imobile, 20 de ani pentru construcţia sau achiziţia unui bun imobil, precum şi pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puţin 20% din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat sau modernizat).

Ajustările efectuate se înscriu în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de taxă a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.

Atenţie! Dacă persoana impozabilă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligaţii privind taxa de plată şi accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă.

Principalele obligaţii ale persoanelor care aplică regimul special de scutire

Persoanele care aplică regimul special de scutire, conform art. 152 din CF, au obligaţia să ţină evidenţa livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi realizate de o mică întreprindere, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări, precum şi evidenţa bunurilor şi a serviciilor taxabile achiziţionate, cu ajutorul jurnalului pentru cumpărări.

De asemenea, persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire nu are dreptul la deducerea taxei aferente achiziţiilor, în condiţiile art. 145 şi art. 146 CF şi nu are voie să menţioneze taxa pe factură sau alt document.

Important! Persoanele impozabile care au aplicat regimul special pentru mici întreprinderi şi care au fost înregistrate în scopuri de TVA, dacă ulterior înregistrării realizează numai operaţiuni fără drept de deducere, vor solicita scoaterea din evidenţă conform art. 153 alin. (11) din CF. Dacă, ulterior scoaterii din evidenţă, aceste persoane impozabile vor realiza operaţiuni care dau drept de deducere a taxei, vor aplica regimul special de scutire.

Opţiunea privind anularea înregistrării în scopuri de TVA

Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, a fost instituită posibilitatea ca persoanele impozabile care au realizat o cifră de afaceri inferioară plafonului de scutire pentru întreprinderi mici, să solicite scoaterea din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA în vederea aplicării regimului special de scutire, până la data de 20 ianuarie a anului următor.

Atenţie! Persoanele impozabile care solicită scoaterea din evidenţă ca plătitori de TVA în termenul menţionat, au obligaţia să depună decontul de taxă prevăzut la art. 156 indice 2 din CF, pentru operaţiunile realizate în cursul lunii ianuarie, până la data de 25 februarie inclusiv.

Anularea înregistrării în scopuri de TVA este valabilă din prima zi a lunii următoare celei în care s-a solicitat scoaterea din evidenţă.

În ultimul decont de TVA depus, persoanele impozabile au obligaţia să evidenţieze valoarea rezultată ca urmare a efectuării tuturor ajustărilor de taxă, conform art. 148 şi 149 din CF, pentru bunurile mobile aflate în stoc, serviciile neutilizate conform art. 148 lit. c) din CF şi bunurile imobile.

Dacă, ulterior scoaterii din evidenţa persoanelor înregistrate în scopuri de TVA, persoana impozabilă realizează, în cursul unui an calendaristic, o cifră de afaceri mai mare sau egală cu plafonul de scutire, are obligaţia să se înregistreze în scopuri de TVA şi să îşi exercite dreptul să efectueze ajustările de taxă în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior.
*
Baza legală: art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.117/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-02-16 21:15 | TVA | Trackback 0 comentarii

Declaraţia 101 Precizari intocmire si depunere

I. Contribuabilii care, până la 30 septembrie 2010 inclusiv au fost obligaţi la plata impozitului minim procedează la definitivarea impozitului pe profit datorat corespunzător celor două perioade fiscale, respectiv 1 ianuarie - 30 septembrie 2010 şi 1 octombrie - 31 decembrie 2010 şi, în consecinţă au obligaţia să întocmească şi să depună două declaraţii privind impozitul pe profit, corespunzător celor două perioade fiscale. Astfel, pentru perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2010, contribuabilii vor determina impozitul pe profit datorat conform art. 34 alin. (16) din Codul Fiscal şi efectuează comparaţia cu impozitul minim anual, recalculat în mod corespunzător pentru perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2010, prin împărţirea impozitului minim anual la 12 şi înmulţirea cu numărul de luni aferent perioadei respective, în vederea stabilirii impozitului pe profit datorat.

Atenţie! Termenul limită pentru depunerea declaraţiei privind impozitul pe profit pentru perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2010 şi plata impozitul pe profit datorat din definitivarea impunerii, este 25 februarie 2011.

Pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2010 contribuabilii depun declaraţia privind impozitul pe profit şi plătesc impozitul pe profit datorat potrivit prevederilor Codului Fiscal, astfel:

- dacă definitivează până la data de 25 februarie închiderea exerciţiului financiar, situaţie în care nu trebuiau să selecteze obligaţia „ Impozit pe profit datorat de persoane juridice române, altele decât cele de la pct. 1” în declaraţia 100 pentru trimestrul IV 2010 vor depune declaraţia anuală de impozit pe profit şi vor plăti impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 februarie 2011 inclusiv.

- dacă au declarat prin formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat” şi au plătit o sumă egală cu impozitul pe profit calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III 2010, vor depune declaraţia anuală de impozit pe profit şi vor face plata finală a impozitului pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 aprilie 2011 inclusiv.

Important! Determinarea profitului impozabil şi a impozitului pe profit se efectuează în conformitate cu prevederile Titlului II «Impozitul pe profit» în mod corespunzător pentru cele două perioade, luând în calcul veniturile şi cheltuielile înregistrate.

La completarea Declaraţiei privind impozitul pe profit pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2010 contribuabilii nu vor completa rândul 2 din secţiunea C „Date privind definitivarea impozitului pe profit anual” şi nu vor efectua comparaţia sumei înscrise la rândul 1.2 cu suma înscrisă la rândul 2.

II. Contribuabilii care în perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2010, ca urmare a efectuării comparaţiei impozitului pe profit cu impozitul minim au datorat şi plătit, în cele trei trimestre, impozit pe profit, completează şi depun declaraţia privind impozitul pe profit pentru întreg anul 2010, astfel:

- dacă definitivează până la data de 25 februarie închiderea exerciţiului financiar, situaţie în care nu trebuiau să selecteze obligaţia „Impozit pe profit datorat de persoane juridice române, altele decât cele de la pct.1” în declaraţia 100 pentru trimestrul IV 2010, vor depune declaraţia anuală de impozit pe profit şi vor plăti impozitul pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 februarie 2011 inclusiv.

- dacă au declarat prin formularul 100 „Declaraţie privind obligaţiile de plată la bugetul de stat”şi au plătit o sumă egală cu impozitul pe profit calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III 2010, vor depune declaraţia anuală de impozit pe profit şi vor face plata finală a impozitului pe profit aferent anului fiscal încheiat, până la data de 25 aprilie 2011 inclusiv.

De reţinut! Determinarea profitului impozabil şi a impozitului pe profit se efectuează în conformitate cu prevederile Titlului II «Impozitul pe profit» luând în calcul veniturile şi cheltuielile înregistrate în anul 2010.

La întocmirea Declaraţiei privind impozitul pe profit pentru anul 2010, contribuabilii nu vor completa rândul 2 din secţiunea C „Date privind definitivarea impozitului pe profit anual” şi nu vor efectua comparaţia sumei înscrise la rândul 1.2 cu suma înscrisă la rândul 2.
*
Baza legală: Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927/23.12.2003; Ordinul preşedintelui ANAF nr. 101/2008 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70/30.01.2008; Ordinul preşedintelui ANAF nr. 2689/2010 pentru modificarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 101/2008 privind aprobarea modelului şi conţinutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789/25.11.2010.

sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-02-15 19:23 | Impozite | Trackback 0 comentarii

Declaraţia 205

Obligaţie

Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă au obligaţia depunerii „Declaraţiei informative privind impozitul reţinut la sursă, pe beneficiari de venit”, formularul 205, cod 14.13.01.13/I.

Completare şi depunere

Declaraţia se completează şi se depune de către plătitorii de venit care au obligaţia calculării, reţinerii şi virării impozitului pe veniturile cu regim de reţinere la sursă, cu excepţia veniturilor de natură salarială şi asimilate acestora pentru veniturile realizate din:
- drepturi de proprietate intelectuală;
- vânzarea bunurilor în regim de consignaţie;
- contracte de agent/comision/mandat comercial;
- activitatea de expertiză contabilă, tehnică, judiciară şi extrajudiciară;
- venituri din activităţi desfăşurate în baza convenţiilor/contractelor civile încheiate potrivit Codului civil:
- câştiguri din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, deţinute mai mult de 365 de zile, realizate în perioada 01.01-30.06.2010;
- câştiguri din transferul titlurilor de valoare, altele decât părţile sociale şi valorile mobiliare în cazul societăţilor închise, deţinute mai puţin de 365 de zile, inclusiv, realizate în perioada 01.01-30.06.2010;
- câştigurile din operaţiuni de vânzare cumpărare de valută la termen, pe bază de contract precum şi orice alte operaţiuni similare.
- activităţi agricole.

Atenţie! La completarea declaraţiei pentru veniturile din: drepturi de proprietate intelectuală; vânzarea bunurilor în regim de consignaţie; contracte de agent/comision/mandat comercial; activitatea de expertiză contabilă, tehnică, judiciară şi extrajudiciară; venituri din activităţi desfăşurate în baza convenţiilor/contractelor civile încheiate potrivit Codului civil) pentru care impozitul reţinut la sursă a fost de 10% ca plată anticipată, depunătorii declaraţiei vor bifa căsuţa ,,Plată anticipată în contul impozitului anual pe venit” şi vor depune declaraţia până la 28 februarie 2011 .

Formularistică

Plătitorii de venituri au obligaţia depunerii declaraţiei în format electronic, pe suport magnetic sau optic, prin folosirea programului de asistenţă elaborat şi pus la dispoziţie de Ministerul Finanţelor Publice, care poate fi obţinut de la unităţile fiscale sau poate fi descărcat de pe website-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de la adresa www.anaf.ro, categoria Asistenţă contribuabili, subcategoria Programe utile.

Suportul magnetic sau optic va fi însoţit de borderoul centralizator, listat pe hârtie, semnat şi ştampilat, potrivit legii.

Borderoul se completează în două exemplare: originalul se depune la unitatea fiscală împreună cu formatul electronic al declaraţiei, iar copia se păstrează de către plătitorul de venit.

Sancţiuni

Nerespectarea obligaţiei de depunere a Declaraţiei cod 205 se sancţionează cu amendă de la 500 până la 1.000 lei - pentru persoane fizice şi de la 1.000 până la 5.000 lei - pentru persoane juridice.
*
Baza legală: art. 93 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările şi completările ulterioare; art. 219, alin. (1), lit. i), coroborat cu alin. (2), lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, Ordinul preşedintelui ANAF nr. 233/2011 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la Titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României , Partea 1, nr. 101/08.02.2011.

sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-02-10 20:47 | General | Trackback 0 comentarii

Decontul de TVA pentru anul 2011

Decontul de TVA se completează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul Fiscal, pentru obligaţii fiscale începând cu luna ianuarie 2011.
În noul formular de Decont de TVA s-au introdus rândurile:

- 34, în care se preia suma reprezentând diferenţa de TVA de plată stabilită de organele de inspecţie fiscală prin decizie comunicată persoanei impozabile, şi neachitată până la data depunerii decontului de TVA;

- 37, în care se preia suma reprezentând diferenţa negativă de TVA stabilită de organele de inspecţie fiscală prin decizie comunicată persoanei impozabile, până la data depunerii decontului de TVA.
Persoanele impozabile care conduc evidenţa contabilă, potrivit legii, pentru operaţiunile realizate pe bază de contract de asociere în participaţiune declară inclusiv datele şi informaţiile privind taxa pe valoarea adăugată rezultate din astfel de operaţiuni.

Termen de depunere

Formularul 300 „Decont de taxa pe valoarea adăugată” se depune la unitatea fiscală teritorială, la următoarele termene:

- lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este luna calendaristică, potrivit prevederilor art. 156 indice 1 din Codul Fiscal;

- trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care perioada fiscală este trimestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 156 indice 1 din Codul Fiscal;

- semestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din semestrul următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală semestrul calendaristic, potrivit prevederilor art. 156 indice 1 alin. (7) din Codul Fiscal şi ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice;

- anual, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor celui pentru care se depune decontul, de persoanele impozabile prevăzute la pct. 80 alin. (4) din Normele metodologice şi de persoanele impozabile pentru care organul fiscal competent a aprobat ca perioadă fiscală anul calendaristic, potrivit prevederilor art. 156 alin. (7) din Codul Fiscal şi ale pct. 80 alin. (2) din Normele metodologice;

- până la data de 25 a celei de-a treia luni a trimestrului calendaristic, pentru primele două luni ale aceluiaşi trimestru calendaristic, de persoanele impozabile care utilizează trimestrul ca perioadă fiscală şi care efectuează o achiziţie intracomunitară taxabilă în România, dacă exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare intervine în a doua lună a respectivului trimestru. Decontul se va depune pentru luna a doua a trimestrului, dar va cuprinde şi operaţiunile realizate în prima lună a acestuia.

În situaţia în care exigibilitatea taxei aferente achiziţiei intracomunitare intervine în prima sau în a treia lună a trimestrului calendaristic, decontul se depune lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care intervine exigibilitatea achiziţiei intracomunitare.

Modalitatea de editare şi depunere

Formularul se editează în două exemplare din care un exemplar se păstrează de către plătitor iar celălalt se depune în format hârtie, semnat şi ştampilat conform legii, la unitatea fiscală unde contribuabilii sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe.

Persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul Fiscal au obligaţia prezentării formularului 300 „Decont de taxa pe valoarea adăugată”, cu codificarea informaţiei prin cod de bare.

Sunt exceptaţi de la această prevedere contribuabilii care depun declaraţiile fiscale prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţă, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Contribuabilii mari şi contribuabilii mijlocii, definiţi conform reglementărilor în vigoare, precum şi sediile secundare ale acestora au obligaţia depunerii formularului prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, prin intermediul Sistemului Electronic Naţional.

Formatul hârtie se obţine prin utilizarea programului de asistenţă, elaborat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Programul de asistenţă este pus la dispoziţia contribuabililor gratuit de unităţile fiscale sau poate fi descărcat de pe websiteul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, www.anaf.ro, categoria Asistenţă contribuabili, subcategoria Programe utile /Declaraţii fiscale.

Atenţie! Nu se înscriu în decont:

- taxa pe valoarea adăugată din facturile de executare silită, de către persoanele abilitate prin lege să efectueze vânzarea bunurilor supuse executării silite;

- taxa pe valoarea adăugată pentru care se află în derulare o înlesnire la plată.

sursa ANAF

  postat de delaalaz in 2011-02-09 21:15 | TVA | Trackback 0 comentarii

pagina urmatoare >>


   
 
 
Powered by www.ablog.ro
X
Termeni si conditii de utilizare